Cinci ani de BER: proteste cetățenești și vise eșuate de privatizare!

Cinci ani de BER: proteste cetățenești și vise eșuate de privatizare!

O analiză cuprinzătoare a disputelor de decenii cu privire la Aeroportul Berlin-Brandenburg (BER) arată că alegerea locației a fost puternic influențată de politică încă de la început. O privire detaliată asupra subiectului developmentcity.de subliniază că o decizie de consens din 28 mai 1996 prevedea că aeroportul ar trebui să fie construit în Schönefeld. Presiunea politică din partea Berlinului și a guvernului federal a fost la fel de crucială ca și anchetele privind achiziționarea de terenuri, care au influențat decizia. Ca urmare a acestor decizii, aeroporturile Tempelhof și Tegel au fost închise.

Calea către planificarea complexă a aeroportului a fost stâncoasă. Procesul de aprobare a planului a început în decembrie 1999, urmat de ajustarea planului de dezvoltare a statului. Locuitorii au reacționat cu un val de declarații: aproape 5.000 de obiectori și 134.000 de cetățeni au fondat inițiative de protest împotriva proiectului. În ciuda rezistenței masive, guvernul statului Potsdam a aprobat construcția pe 13 august 2004, dar a pus diverse condiții. Acest context a dus la o serie de procese care au dus la un proces de revizuire a reglementărilor care a considerat neconstituțională planificarea statului.

Litigii juridice și oprirea construcției

Tensiunile au dus la oprirea construcției în 2005, dar aceasta a fost anulată în 2006 de către Tribunalul Administrativ Federal, care a permis continuarea lucrărilor de construcție. O plângere constituțională ulterioară împotriva deciziei de aprobare a amenajării a fost respinsă în 2008. Discuția politică despre alegerea locației a rămas aprinsă, SPD-ul din Brandenburg favorizând Sperenberg, în timp ce CDU s-a bazat pe Schönefeld, iar Verzii au respins această locație.

Costurile de construire a aeroportului au continuat să crească de-a lungul anilor. Prima estimare a costurilor de construcție în 1995 a fost de 1,112 miliarde de mărci germane. Termenul țintă inițial pentru deschidere s-a mutat în cele din urmă la 1 noiembrie 2011, după ce planurile de privatizare s-au dovedit în mod repetat a fi problematice. În cele din urmă, consorțiul Hochtief, care a câștigat contractul în 1999, a fost pe bancă în 2000 din cauza proceselor interne și a suspiciunilor de fraudă.

Privatizarea și provocările ei

Deși privatizarea companiei aeroportuare și cooperarea cu investitorii privați au fost stipulate în decizia de consens, planurile au eșuat în mai 2003 din cauza dezacordurilor cu privire la riscurile de cost. În anii 1980, Germania a cunoscut o schimbare către mai multă inițiativă privată, cum ar fi bpb.de descrie. Aceste atitudini au preluat treptat, dar au condus la creșterea proprietății private și la o schimbare a responsabilității guvernamentale.

Dilema din jurul aeroportului BER a alimentat criticile la adresa strategiilor de privatizare folosind aeroportul ca exemplu. Influența statului este din ce în ce mai pusă sub semnul întrebării, deoarece deseori are ca rezultat procese ineficiente și sarcini financiare asupra bugetelor publice. Exemplele de cazuri ale Nürburgring, BER și Stuttgart 21 ilustrează această problemă.

Pe baza acestei evoluții, este clar că Aeroportul BER a devenit un simbol al planurilor de privatizare eșuate și al provocărilor acțiunii guvernamentale într-un sistem orientat spre sectorul privat.