Albinele sălbatice în atenție: Satele din Rhön se concentrează pe mai multă biodiversitate!

Albinele sălbatice în atenție: Satele din Rhön se concentrează pe mai multă biodiversitate!

În satele pitorești din Rhön, în special în Schönau an der Brend din districtul Rhön-Grabfeld, biologul Fabienne Maihoff studiază habitatele albinelor sălbatice. Această cercetare face parte din proiectul „Humming Villages” de la Universitatea din Würzburg, care își propune să crească numărul și diversitatea speciilor de albine sălbatice din zonele rurale. Maihoff a creat special o zonă cu flori colorate care răspunde nevoilor albinelor sălbatice. În sondajele ei, ea a prins deja albina de nisip cu solzi maro, o specie care este clasificată ca fiind extrem de amenințată în Bavaria. În prezent există 521 de specii de albine sălbatice în toată Bavaria, dintre care 264 sunt considerate pe cale de dispariție, ceea ce subliniază urgența acestei lucrări de cercetare.

Albinele sălbatice joacă un rol crucial în polenizarea fructelor, legumelor și a altor plante sălbatice. Ele sunt în mare parte creaturi solitare și își îngrijesc descendenții în mod independent, colectând polen ca hrană pentru larve și construindu-le cuiburi. Peste 400 de specii din aceste albine sunt specializate în construirea propriilor cuiburi, în timp ce 135 de specii trăiesc parazit pe alte specii de albine sălbatice. Cu toate acestea, aproximativ 75% dintre albinele sălbatice cuibăresc în pământ, în timp ce restul folosesc tulpini de plante sau vizuini pentru hrănirea gândacilor în lemn, după cum raportează WWF.

Măsuri eficiente pentru albinele sălbatice

În cadrul proiectului de cercetare, au participat 40 de sate din regiunea Rhön până în districtul Würzburg. Aproximativ jumătate dintre aceste comunități pun acum în aplicare măsuri favorabile albinelor sălbatice, recomandate de Universitatea din Würzburg. Aceste măsuri includ crearea de zone perene și plantarea de arbori și gard viu care cresc varietatea florilor. „Satele creează, de asemenea, structuri de cuibărit pentru albinele sălbatice, deoarece aproximativ 75% cuibăresc în pământ”, explică Maihoff. Aceste zone de cuibărit constau din movile de cuibărit, margini de stânci și stânci de lut și în același timp beneficiază și alte insecte polenizatoare.

Măsurile nu sunt importante doar pentru conservarea albinelor sălbatice, dar au și un efect pozitiv asupra întregii biodiversități din regiune. „În Germania, doar 37% din cele peste 560 de specii de albine sălbatice sunt considerate sigure”, subliniază wwf.de. Aceste anchete arată cât de critică este situația pentru multe specii și cât de necesară este conștientizarea pentru protecția acestor insecte valoroase.

Diferitele obiceiuri de cuibărit ale albinelor sălbatice sunt deosebit de interesante. De exemplu, albina zidar ruginită cuibărește în apropierea locuințelor umane și folosește cavități din lemnul mort și alte structuri. Această albină, numită Insecta anului 2019, își găsește adesea locurile de cuibărit în locuri foarte neașteptate, cum ar fi încuietorile ușilor sau chiar rafturile din lemn. Colectând polen de la 15 familii diferite de plante, arată cât de bine se pot adapta albinele sălbatice la habitatele umane, dar acest lucru nu distrage atenția de la o amenințare continuă cu care se confruntă din cauza pierderii habitatului și schimbărilor în agricultură.

Inițiativa din sate arată cât de important este efortul colectiv și măsurile bine gândite pentru îmbogățirea peisajelor pentru albinele sălbatice și consolidarea populațiilor de polenizatori. Cercetările efectuate de Maihoff și colegii săi nu numai că vor contribui la o mai bună înțelegere a nevoilor ecologice ale albinelor sălbatice, dar vor deschide și calea măsurilor viitoare de protejare a habitatelor acestora.